Dark poetry and more
În ultimul timp am fost destul de fericită cu tot ceea ce mă înconjoară şi am văzut frumuseţea din toţi. Tocmai de aceea am găsit din întâmplare printre nişte hârtii vechi câteva poezii pe care le-am scris cu ceva ani în urmă când viziunea mea asupra lumii era destul de întunecată ( pe cine păcălesc...încă mai este dar de ce să zic asta în gura mare, pesimismul nu îţi aduce cititori pe bloggy-boy). Fără prea multe prezentări, here it is, poezie, poezie. Fără titlu, desigur. Fiecare alege ceea ce vrea să înţeleagă. 1. Gânduri deşarte devin în mintea celor slabi adevărate Şi simt cum lama de argint a coasei Îmi taie încet gâtul ostenit De povara de a ţine pe urmerii mei Secretul generatiei trecute Ce s-a hrănit din suferinţe şi lupte pierdute Acum că lupta se sfârşeşte Se sfârşesc şi ei fără veninul ce-i alimenta Unde îmi este sabia? Vreau să mor demn, să mă trec prin foc Să fiu jos, să mă ridic la loc E doar noa...