Cory Kay Creations

Vorba dulce mult aduce. Aşa spune un proverb. Cine sunt eu să mă contrazic cu proverbul?  Toţi cei care sunt familiarizaţi cu stilul meu de a scrie cunosc faptul că folosesc foarte multe mefatofe, proverbe, citate.  Hei, chiar am fost atenţionată că postările mele nu sunt altceva decât o înşiruire de citate clişeice. Ce critici răutăcioşi!  Dar fiecare are rolul său aşa că nu mă voi lua la trântă cu cei care mă critică. E bine că au ce critica, înseamnă că am fost productivă. Astăzi vom aborda un subiect care mie îmi place foarte mult. Comunicarea eficientă. Pentru cei care au impresia că am trăit in grotă sau că am fost instruită în cartier îmi pare rău să vă dezamăgesc însă am o diplomă care atestă faptul că sunt specialist în comunicare. Ok, au şi alte mii de studenţi care au terminat CRP însă nu despre asta vorbim... Câteodată mă surprind vorbind atât de elevat şi de frumos încât nu mă recunosc. Îmi place să fiu sarcastică de cele mai multe ori şi s...

Nicky      Vreau ca această zi să fie specială pentru că azi face Nicky, copilul meu, doi anişori. De aceea, voi finaliza toate postările pe care nu am apucat să le finalizez. Am pus doar titlurile iar apoi mi-a dispărut subit toată inspiraţia pentru că da, se mai întâmplă chiar şi celor mai buni dintre noi.       Ceea ce voiam probabil să scriu când am pus acest titlu se referea la faptul că în infinitatea sa, Universul ne poate dărui tot ceea ce noi ne imaginăm şi de aceea totul este real.  Nu m-ar mira absolut deloc să existe o lume cu personajele pe care le-am creat chiar eu în scrierile mele. Undeva acolo am creat un Univers paralel în care eu sunt Ivan, exorcist, filosof, womanizer :)          Între timp în lumea reală, adică aceasta pe care o vedem şi o trăim toţi sunt doar eu...un copil idiot. ( da, pentru că am foarte multe idei, ce credeaţi?)      Bine, hai să nu o dăm în paranormale cu Butt...

  Îi mulţumesc lui Dumnezeu pentru că mi-a dat această viaţă minunată pe care o trăiesc! Azi 25 iulie, 2013...aici şi acum...eu mulţumesc pentru tot ceea ce sunt şi tot ceea ce mi se întâmplă şi tot ceea ce o să fiu şi pentru fiecare suflare a mea, pentru fiecare secundă în care sunt vie şi în care pot să învăţ şi să evoluez.  Nu, nu am avut vreo revelaţie. Cel puţin nu am avut vreuna recent. Că nu mai e 2008 sau 2011... da, atunci chiar a fost ciudat.  Acum nu mai am nimic neobişnuit însă pur şi simplu sunt Zen... Da, ştiu. Cui îi pasă că sunt eu bine sau nu când o lume întreagă suferă din x motive. Probabil nu multora.Ideea este că e bine să te bucuri de astfel de momente de linişte şi mulţumire sufletească. Ele nu vin prea des din păcate deşi ar trebui să fie starea noastră generală.  Viaţa asta nu e suferinţă. Suferinţa vine atunci când nu înţelegem de ce ni se întâmplă anumite lucruri. De-abia mai târziu aflăm că un lucru care ni s-a părut tragic la u...