Cory Kay Creations

Din păcate dragii mei nu pot să dau nume pentru că asta ar însemna să fiu dată în judecată pentru calomnie şi nu îmi permit un avocat momentan decât dacă apelez la programul prima pensie pe care l-am lansat chiar eu. O să vă vorbesc despre tipurile de oameni care mă enervează. Da, iar fac asta pentru că sunt cea mai nesuferită fiinţă de pe planeta Pământ şi eu în general nu suport pe nimeni. Veţi zice că am eu o problemă de atitudine şi că sunt o ciudată. Nu am o problemă de atidudine, am doar atitudine...acel lucru care le lipseşte multora. Şi nu mă refer la tupeul ăla nesimţit de panaramă de Dorobanţi sau de cocalar care joacă la păcănele şi aruncă cu heuroii la lautari. Nu. Mă refer la tipul de personalitate puternică, acel tip de om care nu are nevoie să fie acceptat de ceilalţi dar care nu este atât de prost încăt să se considere cel mai frumos şi cel mai deştept. Mentalitatea asta de "cel mai cel" este una venită din frustrarea de a simţi că sunt alţii mai buni decât ...

Voi începe prin a spune că de azi, 29 martie 2015 o să îmi scriu materialele în română pentru ca aşa vreau eu. Mi se pare un motiv bun. Oricum nu trebuie să mă justific în faţa nimănui. Să purcedem... Vreau să vă vorbesc despre subiectul meu preferat şi în mod paradoxal subiectul cel mai puţin preferat, oamenii. Mă fasinează natura umană, mă fascinează modul în care funcţionează mintea omului şi îmi place la nebunie să analizez comportamentul acestora. Nu o să vin acum cu pretenţii de mare savantă să zic că uite ce deşteaptă sunt eu pentru că nu, nu sunt. Dar îmi place să învăţ lucruri noi şi sunt sinceră cu mine, nu vreau să par altceva decât ceea ce sunt. De ce? Pentru că nu caut aprobare de la nimeni, nu am nimic de dovedit altora şi nu am nimic de pierdut. Aleg să fiu eu, cu toate defectele mele. Pot mai mult? Sigur că da. Toţi putem. Dar fiecare în ritmul lui.  Înainte ca nişte copii râzgâiaţi să vină să îmi dea mie lecţii de viaţă ar face bine să se uite la ei...

     Avea dreptate Einstein când spunea că Universul şi prostia sunt infinite şi că s-ar putea să existe dubii cu privire la Univers dar cu prostia e un lucru sigur. În fiecare zi, în fiecare loc prostia îşi face simţită prezenţa. Se manifestă prin diferite forme, la diferite grade de dificultate. Unii au practicat prostia de când se ştiu şi de aceea au ajuns la nivelul de experţi. Nu are rost să te opui lor, te bat cu experienţa .     Ce poţi să faci atunci când dai peste un om prost? Îl ignori. E cea mai bună soluţie. Nu o să îi placă asta, desigur, se va alia cu alţi proşti împotriva ta pentru că aşa se întâmplă, prostia se atrage pe sine ca un magnet.     "Cine se crede asta să comenteze? Se crede ea vreo inteligentă? Proasta, dreaq...se crede ea buricul pământului să zică de alţii şi pe ea nu se vede..." exact aşa ar gândi cineva prost dacă ar citi ceea ce scriu eu pentru că proştii au acest talent incredibil de a trăi în negare, ei nu se...

  Da, da. Recunosc că am pus acest titlu pentru că mă aflu din nou în lipsă de inspiraţie şi am dat pe un post de muzică şi era Gaga cu melodia ei "Applause". Aşa că de acolo se trage titlul meu. Subiectul zilei de azi? A venit iarna şi îmi este frig. Dacă nu v-a venit încă să aruncaţi monitorul pe geam, vă invit să citiţi în continuare.   Mereu a existat lupta asta pentru supremaţie. De acolo războaie, crime, ură şi toate cele. Fiecare îşi doreşte să fie pe locul 1. Cum zice Voicu Pânzar " to do everything well to the be the best ". Dar pentru ca asta să fie posibil trebuie ca cineva să fie şi pe locul doi, trei, ultimul loc. Atunci apar problemele. Nimănui nu îi place să fie considerat inferior. Acum nu zic că trebuie să încurajăm mediocritatea şi să nu mai existe pic de competiţie însă nu trebuie să ridicăm pe nimeni în slăvi şi să îi privim cu dispreţ pe ceilalţi care nu sunt la fel de buni. Nimeni nu e perfect. Cel mai important este să apreciem un om mo...

     Da, da. Sună foarte morbid şi trist dar e singura certitudine până la urmă. Cu toţii ne îndreptăm spre "destinaţie finală". Şi nu e nimic rău în asta. Spune două lucruri: ori ne-am descurcat prea bine şi menirea noastră s-a sfârşit, ori ne descurăm lamentabil şi avem nevoie de un restart. A fost aşa încă de la început. În timpurile cele vechi, Divinitatea nu îndura prea multe greşeli din partea oamenilor. Când numărul păcătoşilor ajungea la limită astfel încât cu greu mai găsea Creatorul un om în toate minţile, ţac pac cu sfârşituri de lume prin potopuri, foc şi pară etc. Those were the good old days, I tell ya that... Acum, nu. Omul rămâne în prostia lui parcă la infinit. Nici urmă de evoluţie. E ca atunci...mulţi idioţi, foarte puţini oameni care gândesc...cum trebuie. Sunt oameni care gândesc, dar gândesc greşit. Da, da...există şi genii malefice. Nu ştiu dacă mai e la modă chestia cu a conduce lumea, dar probabil mai sunt şi adepţi ai acestei idei. Să fi...