Forgive and forget
Recunosc, nu sunt cea mai drăguţă persoană din lume. Mă refer la caracter, desigur. În rest sunt o divină. ( glumesc, dragilor. nu sunt Narcis...sau sunt? eh...poate doar aşa puţin). De ce nu sunt? Pentru că atunci când mă cert cu cineva o fac în cel mai urât mod posibil, arunc tot ce este de aruncat, chiar şi lucruri care s-au petrecut pe vremea lui Ştefan cel Mare, le răscolesc şi le reproşez şi tai şi spânzur. De-aia este de preferat să nu se certe nimeni cu mine pentru că reacţionez foarte urât, ca orice persoană colerică. ( pentru că sunt colerică, brothers and sisters). De ce introducerea asta? Hai să zicem că am atins un anumit nivel de maturitate ( sau poate că nu) şi că îmi recunosc partea mea de vină. Am fost nedreaptă cu unele persoane din viaţa mea, dar asta numai pentru că m-au adus în pragul disperării, m-au enervat şi m-au jignit pană am ajuns la ultima picătură. Atunci am zis stop şi ignore pe viaţă. Şi online, şi offlin...