Cory Kay Creations

     În ultimul timp am fost destul de fericită cu tot ceea ce mă înconjoară şi am văzut frumuseţea din toţi. Tocmai de aceea am găsit din întâmplare printre nişte hârtii vechi câteva poezii pe care le-am scris cu ceva ani în urmă când viziunea mea asupra lumii era destul de întunecată ( pe cine păcălesc...încă mai este dar de ce să zic asta în gura mare, pesimismul nu îţi aduce cititori pe bloggy-boy).      Fără prea multe prezentări, here it is, poezie, poezie. Fără titlu, desigur. Fiecare alege ceea ce vrea să înţeleagă.  1. Gânduri deşarte devin în mintea celor slabi adevărate Şi simt cum lama de argint a coasei Îmi taie încet gâtul ostenit De povara de a ţine pe urmerii mei Secretul generatiei trecute Ce s-a hrănit din suferinţe şi lupte pierdute Acum că lupta se sfârşeşte Se sfârşesc şi ei fără veninul ce-i alimenta Unde îmi este sabia? Vreau să mor demn, să mă trec prin foc Să fiu jos, să mă ridic la loc E doar noa...

     Este important pentru o persoană care se consideră creativă să profite de fiecare sentiment pe care îl experimentează. Ceva frumos se poate naşte şi din cele mai întunecate gânduri. Luaţi exemplul lui Allan Poe care era într-o depresie continuă şi scria poezii minunate sau şi mai aproape de noi, George Bacovia.              Nu departe de aceşti doi mari scriitori se află şi un scriitor contemporan care îmi place foarte mult, eu. Da, nu vă aşteptaţi să zic asta? Ei bine, cei care mă cunosc ştiau că asta o să zic.       Aşa că fără să mai fac un display de narcisism vă las cu o poezie de-a mea pe care am găsit-o într-un jurnal din 2008. Nu are titlu...şi nici nu îi dau. Vă las să îi daţi voi un titlu.       Hai, pa. Vă aştept în curând tot aici dar şi pe youtube pentru că vreau să trec la următorul pas şi să îmi fac vlog ca să mă şi vedeţi. Cred că se simte mai bine sarcasmul în aud...