Cory Kay Creations

Vorba dulce mult aduce. Aşa spune un proverb. Cine sunt eu să mă contrazic cu proverbul?  Toţi cei care sunt familiarizaţi cu stilul meu de a scrie cunosc faptul că folosesc foarte multe mefatofe, proverbe, citate.  Hei, chiar am fost atenţionată că postările mele nu sunt altceva decât o înşiruire de citate clişeice. Ce critici răutăcioşi!  Dar fiecare are rolul său aşa că nu mă voi lua la trântă cu cei care mă critică. E bine că au ce critica, înseamnă că am fost productivă. Astăzi vom aborda un subiect care mie îmi place foarte mult. Comunicarea eficientă. Pentru cei care au impresia că am trăit in grotă sau că am fost instruită în cartier îmi pare rău să vă dezamăgesc însă am o diplomă care atestă faptul că sunt specialist în comunicare. Ok, au şi alte mii de studenţi care au terminat CRP însă nu despre asta vorbim... Câteodată mă surprind vorbind atât de elevat şi de frumos încât nu mă recunosc. Îmi place să fiu sarcastică de cele mai multe ori şi s...

Hai să recunoaştem că petrecem prea puţin timp gândindu-ne cum să facem viaţa altora mai frumoasă pentru că în primul rând nu ne gândim nici măcar la noi. Poate credem că o facem dar de fapt cei mai mulţi se înşeală. Şi nu, nu am nicio jenă să generalizez pentru că procentul de oameni ignoranţi este mai mare decât cel al oamenilor care ştiu să gândească singuri fără să asculte ce vorbesc piţipoancele de la TV sau mai ştiu eu cine prin reviste.  Eu nu am idoli. Nu zic că vreau să devin ca nu ştiu cine, eu vreau să devin ca mine. Cea mai bună variantă a mea.  Pentru prea mult timp nu am mai fost prietenă cu mine pentru că aveam nişte probleme peste care nu puteam trece. Am simţit mult prea devreme gustul amar al dezamăgirilor şi al trădării. În fine...trecem peste. Asta o să citiţi în romanul meu autobiografic pe care îl voi scrie la pensie bazat pe memoria mea fantastică şi pe jurnalale pesonale pe care le mai am. Acum sunt prietenă cu mine însămi pentru că am învăţa...

    E diminaţă iar eu nu dorm. E deja îngrijorător. Nu am omorât pe nimeni şi nu o conştiinţă încărcată mă ţine trează ci mai degrabă un suflet plin. Da, se pare că în postarea asta nu o să mă mai plâng în legătură cu lumea înconjurătoare şi nici măcar în legătură cu mine. Mi-am dat seama că în esenţa mea sunt o persoană fericită. Am tot ceea ce şi-ar putea dori un om. Am bazele unei vieţi minunate, ceea ce se va întâmpla mai departe depinde numai de mine. Sper să fie ca întotdeauna, să fie bine. De fiecare dată când am ajuns în punctul cel mai de jos al existenţei mele ceva s-a întâmplat în aşa fel încât să îmi arate că tot răul a fost spre bine. Nu e nimeni victimă a vieţii, nimeni nu primeşte mai mult decât poate duce. Ceea ce mă torturează pe mine constant sunt cele o mie de gânduri pe secundă pe care le-am avut dintotdeauna, întrebări fără răspuns şi haosul interior care apare atunci când îmi pierd echilibrul. Dar nu sunt o persoană cu un caracter slab. Nu am fost...