Cory Kay Creations

I don't care that people think or say bad things about me. That says something about them.  Most of the times when people lash out on you they are mainly having an argument with their own ego but they feel the need to blame it on someone else because they don't want to feel hurt.  But you know what? I don't give a rat's ass on their egos. They are just cowards afraid to be themselves because of what other people might think.  They end up living an empty and fake life, the ones that are not true to themselves. They want to be normal? Well...that means boring. I want to be the lonely, crazy, bitchy wolf. And that's how it is.

Ai stat vreodată să te întrebi dacă interesează pe cineva ce ai de spus? Îţi zic eu...nu, nu ne interesează. Mă includ aici şi pe mine pentru că m-am săturat să văd cum oamenii distrug minunatul dar al scrisului. Dacă nu oferi valoare, dacă nu înveţi pe cineva ceva, dacă ceea ce spui este plictisitor, nu ne interesează! Ideea de a scrie se referă la faptul că vrei să împărtăşeşti ceva folositor lumii. Chiar dacă este o poveste fictivă, fă-o să aibă substrat, o învăţătură. Iar realitatea de zi cu zi...îmi pare rău să o zic dar mă doare pe mine la moţul de la bască unde ai fost, ce ai făcut, ce ai zis, atât timp cât nu mă ajută cu nimic să ştiu asta.  Ceea ce îmi aminteşte de statusurile de pe Facebook. Nimănui nu îi pasă ce mănânci (dacă nu cumva e un bol gustos de cianură), unde eşti (dacă nu cumva te-ai internat singur/ă la sanatoriu) şi cu cine ( doamne, aici intră categoria aia dezgustătoare de oameni care se mozolesc în poze). Oameni buni, nu ne pasă. Pu...

     Recunosc, nu sunt cea mai drăguţă persoană din lume. Mă refer la caracter, desigur. În rest sunt o divină. ( glumesc, dragilor. nu sunt Narcis...sau sunt? eh...poate doar aşa puţin). De ce nu sunt? Pentru că atunci când mă cert cu cineva o fac în cel mai urât mod posibil, arunc tot ce este de aruncat, chiar şi lucruri care s-au petrecut pe vremea lui Ştefan cel Mare, le răscolesc şi le reproşez şi tai şi spânzur. De-aia este de preferat să nu se certe nimeni cu mine pentru că reacţionez foarte urât, ca orice persoană colerică. ( pentru că sunt colerică, brothers and sisters).       De ce introducerea asta? Hai să zicem că am atins un anumit nivel de maturitate ( sau poate că nu) şi că îmi recunosc partea mea de vină. Am fost nedreaptă cu unele persoane din viaţa mea, dar asta numai pentru că m-au adus în pragul disperării, m-au enervat şi m-au jignit pană am ajuns la ultima picătură. Atunci am zis stop şi ignore pe viaţă. Şi online, şi offlin...