Cory Kay Creations

     Ar trebui să învăţăm cu toţii o lecţie foarte importantă: să ne vedem de treburile noastre! Ceea ce fac ceilalţi nu ne priveşte, nu avem dreptul să judecăm. Fiecare se află pe o treaptă diferită a evoluţiei sale, nu toţi au ajus să fie maeştrii zen sau să leviteze pe un norişor roz deasupra tuturor problemelor. Dacă cineva este stupid, este problema sa. Noi nu trebuie să ne amestecăm în vieţile celorlalţi, nu putem să îi schimbăm şi nu este de datoria noastră. Singurul nostru drept este să ne schimbăm pe noi înşine dacă suntem nemulţumiţi, punct.      Filmul meu preferat ever este "The Butterfly Effect". Acolo se conturează foarte clar ideea aceasta de a nu încerca să intervenim în destinele celorlalţi pentru că s-ar putea să iasă urât. Pentru cine nu a văzut filmul şi habar nu are despre ce vorbesc, vă sugerez să îl urmăriţi. Nu este un film cu vampiri care sclipesc în soare, nici măcar nu este cu vampiri dar nu mă puteam abţine să nu fac referire ...

     Da, da. Sună foarte morbid şi trist dar e singura certitudine până la urmă. Cu toţii ne îndreptăm spre "destinaţie finală". Şi nu e nimic rău în asta. Spune două lucruri: ori ne-am descurcat prea bine şi menirea noastră s-a sfârşit, ori ne descurăm lamentabil şi avem nevoie de un restart. A fost aşa încă de la început. În timpurile cele vechi, Divinitatea nu îndura prea multe greşeli din partea oamenilor. Când numărul păcătoşilor ajungea la limită astfel încât cu greu mai găsea Creatorul un om în toate minţile, ţac pac cu sfârşituri de lume prin potopuri, foc şi pară etc. Those were the good old days, I tell ya that... Acum, nu. Omul rămâne în prostia lui parcă la infinit. Nici urmă de evoluţie. E ca atunci...mulţi idioţi, foarte puţini oameni care gândesc...cum trebuie. Sunt oameni care gândesc, dar gândesc greşit. Da, da...există şi genii malefice. Nu ştiu dacă mai e la modă chestia cu a conduce lumea, dar probabil mai sunt şi adepţi ai acestei idei. Să fi...