Cory Kay Creations

     În ultimul timp am fost destul de fericită cu tot ceea ce mă înconjoară şi am văzut frumuseţea din toţi. Tocmai de aceea am găsit din întâmplare printre nişte hârtii vechi câteva poezii pe care le-am scris cu ceva ani în urmă când viziunea mea asupra lumii era destul de întunecată ( pe cine păcălesc...încă mai este dar de ce să zic asta în gura mare, pesimismul nu îţi aduce cititori pe bloggy-boy).      Fără prea multe prezentări, here it is, poezie, poezie. Fără titlu, desigur. Fiecare alege ceea ce vrea să înţeleagă.  1. Gânduri deşarte devin în mintea celor slabi adevărate Şi simt cum lama de argint a coasei Îmi taie încet gâtul ostenit De povara de a ţine pe urmerii mei Secretul generatiei trecute Ce s-a hrănit din suferinţe şi lupte pierdute Acum că lupta se sfârşeşte Se sfârşesc şi ei fără veninul ce-i alimenta Unde îmi este sabia? Vreau să mor demn, să mă trec prin foc Să fiu jos, să mă ridic la loc E doar noa...

      Bună, dragii mei cititori. Da, de data asta cred că există câţiva cititori ai blogului pentru că am văzut că views-urile au urcat la 520 iar eu cu siguranţa nu am avut timp să intru de 100 de ori pe blog.      După cum aţi putut observa din titlul postării mele, revin cu descrierea mea. De fapt, caracterizarea personajului principal, eu. Personajul principal în ce? într-o carte pe care nu am scris-o eu încă dar pe care o scrie un Creator mai mare decât mine. Mult mai mare. Cum ziceam şi în partea I , nu ştiu exact de care parte ma situez. Mereu am simţit că fac parte din categoria celor buni, nu chiar un înger în toată puterea cuvântului dar unul căzut aflat pe calea izbăvirii. Demon nu m-am simţit de prea multe ori pentru că am un autocontrol fantastic. La câte gânduri negative am câteodată ar trebui să fac masacre însă nu fac asta pentru că I know better than that... Stupidă cred că mă simt de foarte multe ori şi asta nu pentru că sunt p...