Am vrut să citesc ceva inteligent...

     Aşa că m-am apucat eu de scris. Pentru generaţiile următoare şi pentru a duce mai departe numele strămoşilor mei  care au fost mari filosofi şi scriitori. Ok, sau poate că nu... dar ce mai contează. Sunt aici, scriu şi este un început bun. Astăzi o să vă vorbesc despre oameni, unul dintre subiectele mele preferate.

       
      Omul este un animal ceva mai evoluat ar spune cărţile de ştiinţă însă am văzut animale mai inteligente decât unii oameni. Desigur, unii ar spune că gândesc aşa pentru că sunt o "hateriţă" însă eu consider că sunt destul de realistă. Am văzut câini care merg cu tramvaiul şi care ştiu să traverseze strada, motani care ştiu să deschidă uşile. 

      De cealaltă parte, am văzut oameni care deşi au fost la şcoala nu ştiu să scrie corect, alţii nu ştiu nici măcar să se exprime, dar nu sunt eu un " grammar nazi" pentru că fiind martoră la atâtea masacre ale limbii române, recunosc spre ruşinea mea că uneori nici eu nu mai ştiu să scriu corect. 

      Acesta e un alt motiv pentru care m-am apucat să scriu. Să o iau de la capăt şi să exersez ca să nu ajung de râsul curcilor. Dar destul despre mine ( nu ştiu cum se face dar întotdeauna inserez şi ceva despre mine...a murit Elodia...da, dar EU...am făcut şi am dres. ceva de genul), să revenim la subiect. 

      Oamenii...sunt foarte interesanţi. Iar eu, din nou eu...sunt o mincinoasă pentru că am zis asta. Reformulez: unii oameni sunt interesanţi. Îmi plac oamenii care îţi dau o stare de bine, oamenii aceia care încearcă mereu să vadă partea bună a lucrurilor, aceia care îţi spun că o să fie bine, cei care nu te lasă să cazi în depresii şi te caută să te întrebe ce mai faci chiar dacă nu au prea mult timp la dispoziţie. Unii în schimb te caută numai când au nevoie de ceva de la tine. 

      Aceşti oameni intră în categoria " Lista neagră a Corinei cu oameni naşpa care trebuie torturaţi ca în Saw". Mda....şi am cunoscut foarte mulţi oameni din categoria asta. Oameni care îi tratează pe ceilalţi ca pe nişte obiecte, care nu au pic de respect pentru semenii lor, care vor să iasă ei în faţă ca păduchele în frunte chiar dacă asta ar însemna să calce pe cadavre. 

      Nu îi tolerez pe aceşti oameni, nu îi vreau în preajma mea. Cu toate astea, ei există şi nu prea ai cum să scapi de ei. Cel mai bine este să îi ignori. Orice om inteligent ştie că trebuie să ignore un idiot ca să scape de el. Bine, câteodată nu este de ajuns. Există cazuri în care atunci când vrei să scapi de cineva şi acel cineva nu acceptă decizia ta mai întâi se va revolta şi îţi va arunca în faţă fel şi fel de mizerii cum că TU eşti un om de nimic, că oricum nu voia să te aibă ca prieten, ca bla, bla, bla ca mai apoi să te sune vreo încă jumătate de an să îţi respire în telefon. Pentru cei care mă cunosc ştiu exact la ce mă refer. 

    
Oamenii te pot surprinde mereu. De cele mai multe ori neplăcut. De aceea, trebuie să fim mereu pregătiţi, să ne aşteptăm la ce este mai rău din partea lor. Aşa, dezamăgirea va fi mai mică sau chiar inexistentă. Nu zic să devenim paranoici şi să ne aşteptăm ca fiecare om care intră în contact cu noi să scoată cuţite şi să ni le infigă in coaste, ficaţi, rinichi etc. dar nici să avem încredere oarbă în oricine. De cele mai multe ori e bine să mergi pe instinct, pe prima impresie. 

    Dacă cineva pare că este ok, că e super dar îţi transmite un vibe prost atunci fugi. Cel mai probabil e o lipitoare, un vampir energetic care te va seca de viaţă şi îţi va face creierul terci. Hey, nu zic că eu sunt tocmai agreabilă pentru toată lumea. Pentru unii pot să fiu un adevărat coşmar. ( iar vorbesc despre mine...hey, e blogul meu, ce naiba).

    
      Okey...dacă tot nu mă pot abţine să îmi expun părerile personale ( şi evident nu voi putea niciodată să fiu obiectivă deci nu mă angajaţi ca judecătoare), hai să enumăr categoriile de oameni care îmi displac total: proştii, aroganţii, nesimţiţii, invidioşii, superficialii, mincinoşii, urâţii, răii. 

      Ce fel de oamenii îmi plac? cei sinceri cu ei înşişi şi cu cei din jur, cei care nu vor să pară altceva decât sunt ca să le facă pe plac altora, oamenii creativi care au o pasiune pe care o materializează, oamenii care încearcă să gândească pozitiv în cele mai grele situaţii, oamenii care încă mai au suflet şi care se gândesc şi la sentimentele celor din jur, oamenii inteligenţi care au o modestie aparte şi nu încearca să strige lumii întregi cât de geniali sunt ei, oamenii cu simţul umorului, oamenii care vor să se dezvolte spiritual, cei care încă apreciază iubirea, prietenia şi omenia nu care aleargă după lucruri fără valoare, oamenii care îţi întind o mână de ajutor când te vad la pâmânt, nu cei care îţi sapă groapa şi te împing în ea, oamenii care sunt în stare să recunoască când au greşit şi să îşi ceară iertare. 

       Pentru aceşti oameni eu am tot respectul şi toată admiraţia din lume. Aceşti oameni chiar nu şi-au pierdut încă sufletul, lumina lor interioară îi face să fie minunaţi. Cu aceşti oameni vreau să fiu prietenă şi aceşti oameni vreau să fie cei care să procreeze şi să îşi crească copiii cu acelaşi spirit pe care îl au ei ca peste ani să pot privi lumea şi să văd o schimbare în bine. Să nu mai văd atâta ură în lume, să pot vedea scânteia divină din fiecare. 

May the Light be with you!