In death we trust.

   

 Da, da. Sună foarte morbid şi trist dar e singura certitudine până la urmă. Cu toţii ne îndreptăm spre "destinaţie finală". Şi nu e nimic rău în asta. Spune două lucruri: ori ne-am descurcat prea bine şi menirea noastră s-a sfârşit, ori ne descurăm lamentabil şi avem nevoie de un restart.

A fost aşa încă de la început. În timpurile cele vechi, Divinitatea nu îndura prea multe greşeli din partea oamenilor. Când numărul păcătoşilor ajungea la limită astfel încât cu greu mai găsea Creatorul un om în toate minţile, ţac pac cu sfârşituri de lume prin potopuri, foc şi pară etc. Those were the good old days, I tell ya that...

Acum, nu. Omul rămâne în prostia lui parcă la infinit. Nici urmă de evoluţie. E ca atunci...mulţi idioţi, foarte puţini oameni care gândesc...cum trebuie. Sunt oameni care gândesc, dar gândesc greşit. Da, da...există şi genii malefice. Nu ştiu dacă mai e la modă chestia cu a conduce lumea, dar probabil mai sunt şi adepţi ai acestei idei. Să fie acolo la ei.

Cine ar vrea să fie liderul unor oi îndobitocite grav? Se tot vorbeşte în stânga şi în dreapta despre societăţile secrete şi planurile lor de a crea o nouă ordine mondială. Creează ei o laie. Ei vor toate bogăţiile planetei pentru ei, de parcă vor trăi veşnic. Sau cine ştie ce pacturi au încheiat cu cine ştie ce demoni ( pentru cei care cred în asta) sau ce substanţe fabricate în laboratoarele lor secrete îşi injectează pentru a le prelungi viaţa ( e şi asta o teorie, nu?).

Chiar dacă folosesc euro pe post de hârtie igienică sunt tot nişte zero-uri. Un costum scump, o maşină luxoasă şi un cont de câteva mii de euro nu te face superior ca om. Da, cică eşti sus pe ierarhia socială dar cine naiba a creat societatea? Omul. Deci omul în pseudointeligenţa sa a zis hai să ne numim societate, să fim toţi nişte falşi care se mint pe faţă pentru că aşa este politicos şi să convieţuim.

Nu vreau să intru acum în detalii privind structurile politice de genul democraţie, comunism, gurubivolaruism, bla, bla pentru că nu suport politica, nu suport faptul că lumea nu deschide ochii şi că toţi se complac în situaţia asta în care alţii îţi cam dictează ce trebuie să faci ca să fii acceptat. De-aia nu mai pot eu de acceptarea lor. Să mă lase-n vacanţă. Să ne lase pe toţi în pace şi să ne dorim toţi să fim lăsaţi în pace.

Ne-am născut liberi şi avem dreptul de a muri liberi. Să îşi strângă tot petrolul, tot aurul, tot ce vor ei până când Pământul nu îi va mai suporta. Şi poate că nici nu o să îi mai primească. What then? Zombie Apocalypse, maybe? 

   
Ce sugerez eu? ( nu că ar interesa pe cineva ce sugerez eu, probabil credeţi că am consumat ceva substanţe dubioase ceea ce e total exclus pentru că aşa sunt eu în starea mea naturală, nu am nevoie de adjuvanţi, creierul meu colorat e singura substanţă necesară pentru a produce aceste fraze exceptionale :)) )

Sugerez că ar trebui să fim mai sinceri cu noi şi cu cei din jur, mai umani, mai optimişti, mai recunoscători, mai prietenoşi, mai buuuuuni şi dacă se poate mai inteligenţi ( sau cel puţin să ne asociem cu oameni inteligenţi sau înţelepţi pentru că un anturaj prost te poate arunca în abis - note so self: topic pentru future posts: anturajele), mai răbdători, mai iertători, you get the point....I hope.

   
Okey...nimănui nu îi place o postare care nu se mai termină. Deci până data viitoare vă doresc mult bine şi multă lumină...interioară, nu din bec. 

All the best!