Să îţi faci timp să trăieşti

          Cred că am zis-o de mii de ori şi chiar dacă trebuie să mă repet pentru cei care nu ştiu ce am zis de o mie de ori, here I go: mi se pare stupid şi de-a dreptul aberant că societatea ne dictează modul în care ar trebui să ne trăim viaţa. Pattern-ul ăsta cu şcoală, liceu, facultăţi inutile, apoi joburi, apoi cumpărături, apoi să creşti copii în acelaşi spirit de sclavie... şi să fim serioşi că nu suntem toţi prinţi şi mai ştiu eu ce să trăim în puf. Nu pe toţi îi ţin mă'sa şi tacsu acasă până la 30 de ani şi apoi le găseşte un loc de mare şef în afacerea familiei. A, sau şi mai rău...nu toţi mituiesc profesorii ca să fie copiii lor pe primul loc mereu. Vai, dar ce deştepţi sunt ei...cred că li se trage de la lanţul de 2 kile de la gât. 

 
      Ideea este că nu mai avem timp să ne descoperim pe noi înşine. Fac pariu că mulţi trec prin crize de identitate şi se întreabă cine sunt sau dacă nu o fac înseamnă că deja creierul lor este spălat şi au devenit un produs al societăţii. Sunt ceea ce crede turma că sunt. Ce stupid!

     Dacă eu, să zicem, vorbesc cu unii care sparg seminţe în faţa blocului şi discută despre Drăguşanca sau despre cât au pierdut sau câştigat la pariuri sportive iar indivizii ăştia cred despre mine că sunt o ratată sau că sunt o proastă sau o urâtă etc. asta  nu înseamnă că e şi adevărat. Sau dacă zic de una îmbracată în colanţi cu animal print şi cu ruj roz şi cercei ca roata de la căruţă că e o super tipă asta nu înseamnă că aia e miss univers sau că e ceva de capul ei.

      Ce vreau să zic eu este că dacă sunt mulţi şi sunt proşti şi au o părere despre cineva nu trebuie să fie adevărul absolut. Dar am deviat de la subiect... din nou. :))

   
       Bun, ideea este că avem viaţa asta. Din punctul meu de vedere am avut şi altele şi vom mai avea altele până când vom învăţa ceea ce este de învăţat dar cum nu crede toată lumea în vieţi anterioare şi viitoare hai să ne gândim că avem o singură viaţă şi că trebuie să o facem să conteze. Şi nu vom putea face asta dacă ne e frică de schimbări.

      Nu contează că sunt bune sau rele, orice schimbare este un motiv de fericire. Trebuie să evoluăm şi pentru asta nu trebuie să rămânem blocaţi într-o rutină. Suntem nişte fiinţe complexe şi trebuie să explorăm cât mai multe aspecte ale acestei complexităţi a naturii umane.

       Dacă o să căutăm fericirea în lucruri materiale sau în cariere sau în mai ştiu eu ce chestii lipsite de sens,o să avem de suferit foarte mult. De asemenea, dacă ne considerăm superiori sau inferiori celorlalţi, suntem nişte cretini. Niciodată nu trebuie să ne comparăm cu ceilalţi. Fiecare îşi trăieşte experienţa de viaţă în ritmul şi în felul său. Nu are rost să îi judecăm pe ceilalţi chiar dacă ştim că greşesc.

      Poate sunt la alt nivel de dezvoltare. Tot ce putem face este să ne ajutăm între noi, nu să intervenim în treburile celorlalţi însă nici să ne aşteptăm să găsim fericirea stând închişi într-un glob de cristal.

   
      Ce înseamnă să trăieşti cu adevărat? Să îţi faci timp pentru ceea ce iubeşti. Pentru persoanele dragi, pentru pasiunile pe care le ai, pentru a încerca lucruri noi, pentru a contempla viaţa.

Bine, pa! :))

Peace!