Blank or writer's block
După cum ştie o lume întreagă, o galaxie, un univers, un multivers şi ce mai vreţi voi, eu scriu un roman în patru părţi, adică patru volume. Până în momentul de faţă nu am finalizat nici măcar unul deşi am început lucrul cu romanul 1 şi romanul 2.
Da, am un blocaj...mai pe româneşte, o lipsă totală de inspiraţie dar şi de timp. Ce este de făcut în acest caz. Nefinalizarea acestor romane poate avea urmări apocaliptice. Vă daţi seama că fiecare secundă în care aceste cărţi geniale nu sunt dezvăluite publicului larg, este o secunda pierdută ce nu mai poate să revină vreodată.
Sper că sesizaţi sarcasmul meu...asta în caz că o luaţi de bună. Poate unii nu ştiu dar eu sunt cel mai mare critic al meu. V-am mai zis eu în postările anterioare că am o conştiinţă foarte, foarte mare. Asta îmi aminteşte de papercut...
În fine, nu îmi este greu să trântesc acolo câteva idei şi să scot în trei zile o carte de 500 de pagini. Adică mă gândesc la Twilight...o adunătură de clişee şi plagiaturi ieftine şi mai ştiu eu ce lucruri de doi bani şi toată lumea a luat-o razna. Pot şi eu să scriu aşa. De ce nu o fac? Eu am pretenţii, domnule... nu ma pot prezenta cu o lucrare mediocră în faţa fanilor mei.
Da, simţul umorului este cel care m-a salvat întotdeauna. E frumos să râzi la propriile glume. Da, scriu această postare pentru că băgasem titlul ăsta cu ceva timp în urmă când nu aveam nici cea mai vaga idee ce sa mai scriu şi prefer ca acum în loc să ii dau delete să scriu aici ceva să ocupe spaţiu. Am zis că nu voi face asta cu romanele mele dar cu blogul îmi permit, aici e ca un fel de ciornă.
Hmm...mă întreb ce mai face profa de română din liceu. Era cea mai tare. Ea este cea care mi-a dat încredere în mine. Îmi aprecia talentul şi asta în condiţiile în care era genul acela de profesor sever care îţi dădea patru cu zâmbetul pe buze. Nu şi mie...eu am fost prima care a reuşit să aibă media zece. Da, frate...talentul. Ăsta e cuvântul.
Dacă până ies la pensie o să reuşesc să îmi scriu cărţile îi voi dedica şi ei câteva rânduri, poate chiar îi fac şi un personaj, şi-aşa am băgat acolo pe toată lumea pe care o cunosc. Fireşte, personajul principal sunt eu, de fapt alter-ego-ul meu, Ivan. Dar gata, fără spoilere. Mai am încă vreo patru postări de finalizat. Nu că ar citi cineva blogul ăsta în afară de mine....trist... oricum peste câteva luni o să citesc tot ce am scris şi o să mă minunez de geniul meu şi o să am o zi fantastică. Ceva bun tot iese din povestea asta. He he.
Da, am un blocaj...mai pe româneşte, o lipsă totală de inspiraţie dar şi de timp. Ce este de făcut în acest caz. Nefinalizarea acestor romane poate avea urmări apocaliptice. Vă daţi seama că fiecare secundă în care aceste cărţi geniale nu sunt dezvăluite publicului larg, este o secunda pierdută ce nu mai poate să revină vreodată.
Sper că sesizaţi sarcasmul meu...asta în caz că o luaţi de bună. Poate unii nu ştiu dar eu sunt cel mai mare critic al meu. V-am mai zis eu în postările anterioare că am o conştiinţă foarte, foarte mare. Asta îmi aminteşte de papercut...
În fine, nu îmi este greu să trântesc acolo câteva idei şi să scot în trei zile o carte de 500 de pagini. Adică mă gândesc la Twilight...o adunătură de clişee şi plagiaturi ieftine şi mai ştiu eu ce lucruri de doi bani şi toată lumea a luat-o razna. Pot şi eu să scriu aşa. De ce nu o fac? Eu am pretenţii, domnule... nu ma pot prezenta cu o lucrare mediocră în faţa fanilor mei.
Da, simţul umorului este cel care m-a salvat întotdeauna. E frumos să râzi la propriile glume. Da, scriu această postare pentru că băgasem titlul ăsta cu ceva timp în urmă când nu aveam nici cea mai vaga idee ce sa mai scriu şi prefer ca acum în loc să ii dau delete să scriu aici ceva să ocupe spaţiu. Am zis că nu voi face asta cu romanele mele dar cu blogul îmi permit, aici e ca un fel de ciornă.
Hmm...mă întreb ce mai face profa de română din liceu. Era cea mai tare. Ea este cea care mi-a dat încredere în mine. Îmi aprecia talentul şi asta în condiţiile în care era genul acela de profesor sever care îţi dădea patru cu zâmbetul pe buze. Nu şi mie...eu am fost prima care a reuşit să aibă media zece. Da, frate...talentul. Ăsta e cuvântul.
Dacă până ies la pensie o să reuşesc să îmi scriu cărţile îi voi dedica şi ei câteva rânduri, poate chiar îi fac şi un personaj, şi-aşa am băgat acolo pe toată lumea pe care o cunosc. Fireşte, personajul principal sunt eu, de fapt alter-ego-ul meu, Ivan. Dar gata, fără spoilere. Mai am încă vreo patru postări de finalizat. Nu că ar citi cineva blogul ăsta în afară de mine....trist... oricum peste câteva luni o să citesc tot ce am scris şi o să mă minunez de geniul meu şi o să am o zi fantastică. Ceva bun tot iese din povestea asta. He he.
E suuuuper enervant cand cineva iti povesteste despre un roman pe care vrea sa il scrie si care e suuuuper interesant.....Si nu il scrie. Urmarile alea apocaliptice ar putea fi bataia pe care o sa ti-o iei tu daca nu il termini in viata asta pentru ca vreau sa il citesc!! Dar sa fie in cat mai multe volume daca se poate!
ReplyDeleteil scriu, il scriu :)) doar ca nu ma mai inspira deloc personajele....asta e rau cand iti bazezi personajele pe oamenii din viata reala...chiar ma gandeam sa ii omor cumva si sa inventez altii :)))) dar ii las asa...poate, poate prin scrierile mele se va schimba ceva in bine pt ca sincer toti au luat-o razna...dar sa nu intru in detalii suparatoare, o sa mai scriu la cartile alea. ideile sunt, trebuie doar sa le pun cap la cap si sa am o zi asa libera in care sa fac numai asta. it will be done!
ReplyDelete