People, people, good and evil

     Fără nicio îndoială, chiar şi cel mai prost om de pe lume ştie măcar instinctiv că acest univers funcţionează alimentat de două forţe diametral opuse: binele şi răul. Întotdeauna "balanţa" noastră interioară se va înclina fie într-o parte sau în cealaltă pentru că pe principiul Yin şi Yang, nu există bine absolut fără o picătură de rău şi nici invers.

     Este această lege nescrisă, acest laitmotiv al fiecărui basm, lupta dintre bine şi rău. Cum ne dăm seama de care parte suntem? Avem conştiinţa, da. Dar poate că unii au o conştiinţă mai puternică care îi atenţionează pentru fiecare fir de praf mutat din locul lui, iar alţii consideră că în superioritatea lor au dreptul să facă orice îi taie capul pentru că ei ştiu mai bine. 

   
     Deja nu mai este niciun mister că îmi place să vorbesc despre diverse tipologii umane. Oamenii m-au fascinat şi m-au dezgustat profund dintotdeauna. Ei sunt cel mai bun exemplu de manifestare a răului în această dimensiune. Nici nu are rost să aduc în discuţie entităţi angelice sau demonice, din moment ce ele guvernează alte dimensiuni în principal, iar aici este doar tabla lor de şah. Este extrem de interesant să urmăreşti acest joc dintre bine şi rău şi să vezi cum rând pe rând sunt "eliminate" piese din ambele tabere.

   
     Ne-am obişnuit cu ideea că în final binele va învinge însă realitatea noastră pare să ne demonstreze contrariul. Se pare că trăim într-o lume în care facerea de bine este considerată....să nu zic vorba din bătrâni, prostie. În zilele noastre, dacă eşti bun şi te ghidezi după anumite principii morale eşti considerat "naşpa" şi prost, în schimb dacă urmezi cu stricteţe regulile dictate de societate care se referă la cum trebuie să arăţi, cum trebuie să te îmbraci, ce trebuie să consumi, să conduci, cu cine să vorbeşti etc.atunci eşti super, eşti la categoria de VIP.

       Dacă faci toate astea aproape dezbrăcat îţi aduce şi puncte în plus. Cred că dacă eram un drac, m-aş fi tăvalit de râs şi mi-aş fi făcut singur un tablou cu "angajatul lunii" şi nu mi-aş mai fi încăput în pielea-mi roşiatică de mândrie că reuşsesc zilnic să corup atâtea suflete minţi de curci bete de oameni.

   
    " Greatness in numbers" sau " thy name is Legion for we are many" se potrivesc de minune când vine vorba de numărul imens de persoane "seduse" de "partea întunecată". Da, răul are acea charismă căreia îi rezişti foarte greu. Aşa este construit să fie răul, sa te atragă, să te fascineze, să te convingă că de fapt nu este rău. " The greatest trick the devil ever pulled was convincing the world he doesn't exist." sună cunoscut, nu? Vai, şi este atât de real. Dacă există cu adevărat un iad cred că a ajuns să fie ca la brad acolo....

   
     Nu vreau să intru in detalii şi să aberez despre ceea ce cred eu că este greşit în ceea ce fac oamenii pentru că aşa cum am zis mai sus există oameni şi oameni. Nu zic că eu sunt o sfântă dar să zicem doar că fac parte din categoria celor cu o conştiinţă prea mare şi că încerc pe cât posibil să mă feresc de partea întunecată.

       Hey, sau poate doar asta cred eu şi o zic dintr-o mândrie fără limite care deja m-a damnat pe vecie. Cine ştie... Relaţiile astea cu binele şi răul sunt "complicated". E, într-o notă mai pesimistă sau mai realistă, luaţi-o cum vreţi, şi-aşa cred că se apropie sfârşitul lumii cu paşi repezi.

        Dacă binele nu poate învinge prin oameni, pentru că e clar că numărul celor care au ales răul este "ca la brad", atunci binele va învinge prin sine, cu ajutorul răului şi va începe exterminarea. Hmmm...ce paradox. Te apucă durerea de cerebel...

   
       Ca o primă concluzie, nu contează dacă eşti bun sau rău, cel mai bine este dacă eşti prost pentru că atunci ai o scuză bună pentru acţiunile tale. Fericiţi cei săraci cu duhul, nu? 

      Hmmm....cam atât. Restul e istorie...vom vedea ce va urma... 

     

Peace! Light! Good stuff! :))

Cory Kay.