I live for the applause.
Da, da. Recunosc că am pus acest titlu pentru că mă aflu din nou în lipsă de inspiraţie şi am dat pe un post de muzică şi era Gaga cu melodia ei "Applause". Aşa că de acolo se trage titlul meu. Subiectul zilei de azi? A venit iarna şi îmi este frig. Dacă nu v-a venit încă să aruncaţi monitorul pe geam, vă invit să citiţi în continuare.Mereu a existat lupta asta pentru supremaţie. De acolo războaie, crime, ură şi toate cele. Fiecare îşi doreşte să fie pe locul 1. Cum zice Voicu Pânzar " to do everything well to the be the best". Dar pentru ca asta să fie posibil trebuie ca cineva să fie şi pe locul doi, trei, ultimul loc. Atunci apar problemele.
Nimănui nu îi place să fie considerat inferior. Acum nu zic că trebuie să încurajăm mediocritatea şi să nu mai existe pic de competiţie însă nu trebuie să ridicăm pe nimeni în slăvi şi să îi privim cu dispreţ pe ceilalţi care nu sunt la fel de buni. Nimeni nu e perfect. Cel mai important este să apreciem un om modest care se descurcă singur şi nu calcă pe cadavre ca să ajungă unde îşi doreşte. Există o karma care este neiertătoare. Şi îşi face treaba al naibii de bine.
Îmi aminteam zilele trecute cât de stresant era în generală când se punea atâta presiune pe noi pentru că eram cea mai bună clasă din şcoală. Eram nişte copii frustraţi care nu mai dormeau nopţile ca să îşi facă temele perfect. Şi cei mai buni nu erau cei mai buni pe drept, asta era cel mai frustrant...pentru mine, poate şi pentru alţii. În primul rând făceau meditaţii la toate materiile, primeau de la profesori subiectele la teze dinainte, când luau o nota mică o puneau pe "mamiţica" să aducă coroane de flori şi pachete cu parfumuri şi cafele ca să pună "puiului" vreo rubrică întreagă de 10 ca să iasă media bună să aibă cu ce să se laude la vecina. " ia uite dragă, copilul meu e cel mai deştept de la el din clasă, doar are cu cine să semene, nu? " NU! Nişte bătuţi în cap!
Nici măcar nu era pe drept, ce Doamne iartă-mă! sau culmea....cum se metamorfozau notele de 5 în note de 9 în catalog după primirea "coletelor". Aşa ceva nu pot să uit pentru că sunt lucruri care m-au scârbit şi m-au dezamăgit atât de mult încât...încât le mai ţin minte şi acum după mai bine de 10 ani. Totuşi, de atunci am învăţat că aşa o să fie mereu. Un prost va ieşi întotdeauna ca păduchele în frunte dacă are spatele asigurat. Aşa este şi asa o să fie mereu. Mai greu să munceşti cu adevărat pentru ceva. Presupune efort şi gândire. Nu e mai simplu să primeşti totul de-a gata? :) cum naiba...
De atunci moda s-a schimbat oarecum...băieţii de bani gata fac încă la fel dar fetele nu îşi mai tocesc coatele pe băncile şcolii, îşi tocesc genunghii sub catedra profesorilor. Am întâlnit această practică în facultate. În mod miraculos, toţi au fost prosti şi au luat note aşa şi-aşa la examen însă doar "divele" care au "prestat" pentru prof au luat 10.
Da, toate astea sună ca văicărelile unui copil frustrat şi emo care plânge că viaţa e nedreaptă. Şi aşa este. Poate chiar sunt un copil emo dar nu pot rămâne indiferentă la toate astea. Nu îmi place nedreptatea. Poate nu o să schimb eu lumea, nici nu am cum. Dar de fiecare dată când voi avea ceva de spus şi de împărtăşit o voi face.
Nimeni nu îmi poate interzice asta indiferent de ceea ce ar putea crede despre mine. De felul meu am foarte multă răbdare cu oamenii şi încerc să îi înţeleg dar mi se pare că s-au umplut de prea multă răutate şi fără să îmi dau seama aşa o să ajung şi eu, nu neapărat o persoană rea dar rece şi indiferentă. Oricum am învăţat că la un moment dat toţi oamenii te dezamăgesc şi că nu poţi să ai încredere deplină în nimeni. Nu se ştie niciodată ce umbre le va întuneca mintea. Eh...
Sus pe toc! Dacă înveţi să te amuzi câteodată pe seama acestor lucruri neplăcute parcă nu mai par atât de întunecate şi încărcate negativ. Trebuie să mergem mai departe şi să ne bucurăm de compania oamenilor care nu vor să ajungă în vârful piramidei de cranii ci mai degrabă "Acasă".
Peace! Light! Love!
of, cine te-a suparat recent ata de rau, incat ti-a devenit muza?
ReplyDeleteFaza cu decolteu+note mari in facultate am vazut-o si eu. Dar, culmea erau si tipi care flirtau cu profesoare, doar, doar...Si se observa: daca nu primeau 9 si 10 pe referate inexistente, primeau direct raspunsurile la examene. Eu nici acum nu inteleg cum tot aceste persoane se laudau ca sunt cei mai destepti din serie. Daca ii intrebai ceva, nu stiau nimic, insa ma bufnea rasul cand ii vedeam cum ii tratau pe restul ca pe niste prosti/inculti/fraieri. Rasu-plansu vreau sa zic...
ReplyDeleteNu inteleg...Maica-mea nu a venit never ever cu pachetel nici in gradinita nici in facultate si se vedea in notele mele aparent mediocre. Dar am preferat intotdeauna sa am note muncite, cinstite si constiinta curata.
În fiecare zi mă supără cineva. De ce? Pentru că sunt nişte oameni care au impresia că sunt super inteligenţi şi deţin cheia spre poarta adevărului Universal. Şi li se permite să rămână în mica lor lume falsă în care ei sunt centrul Universului iar restul sunt de umplutură. Când vine cineva şi îţi zice că părerea ta nu contează parcă îţi vine să le dai cu un pumn de Hulk în cap. Nu intru în detalii...e oricum o chestie stupidă care nu ţine de persoane dragi mie, deci nu îmi pasă, doar mă enervează. Să revenim....da, se poartă de minune chestia asta cu prostia la putere şi ridicarea în slăvi a unor tâmpiţi care nu sunt nici pe departe mai buni decât ceilalţi dar au doar un tupeu fantastic şi se bagă în faţă. Mai cretini însă mi se par cei care încurajează astfel de comportament, ba chiar îl laudă. Dacă eşti bun eşti luat de prost. Deci trebuie să ne simţim în permanenţă ca pe un câmp de luptă? Ca la olimpiadă? Nu pornim noi cei cu bun simţ din start cu un mare handicap? mai avem şanse să ne afirmăm sau trebuie să devenim şi noi nişte hiene? hmmmm....
ReplyDelete