No way out.

   Chiar dacă uneori ai puternica impresie că unii trăiesc doar ca să facă umbră pământului sau ca să pună beţe în roate altora, nu este aşa! Cu toate că e foarte tentant să crezi asta când vezi că prostia nu are limite. Dar nu, nu, nu! Toţi sunt aici ca să înveţe, să evolueze, să ajungă la esenţa lor spirituală.

   
     E cel mai frumos când eşti prost şi nu te gândeşti în fiecare clipă la tot felul de lucruri. Din păcate nu ştiu cum e. Nu zic să sunt un geniu dar cu siguranţă prostia mea nu e una tăcută. E gălăgioasă, cel puţin la mine în cap.

   
     Da, nu ştiu când o să se încheie toată povestea asta. Poate vă întrebaţi care poveste? Povestea pe care îmi este lene să o povestesc pentru că e a naibi de lungă. O ştiu doar cei care au trăit-o şi ei. Restul...aveţi poveştile voastre.

     Şi e greu...nu o să fie niciodată uşor şi nu există nici o cale de scăpare. Niciuna. Doar să repeţi şi să repeţi până înveţi. De unde vin deja-vu-urile? Aha...fix de acolo. 

   
     Sunt perfect conştientă că vorbesc ca o nebună acum dar ştiu că sunt mulţi cei care înţeleg despre ce vorbesc. Cei care au renunţat să mai creadă fără să cerceteze. Trebuie să cercetezi, să cauţi adevărurile şi nu să iei totul de-a gata.

      Nu fac acum niciun fel de propagandă şi nu încerc să conving pe nimeni de nimic, exprim doar lucrurile de care m-am convins eu însămi. Nu există libertate în viaţa asta. E totul construit ca să te îngrădească, să te limiteze. De aceea este atât de minunat.

      Viaţa este o luptă continuă iar noi trebuie să devenim luptători, să fim nişte războinici căliţi prin foc ca Xena :) Nu poţi evolua niciodată stând pe loc. Trebuie să faci paşii înainte, să înveţi din greşelile trecutului, să depăşeşti adversităţile.

       Nu este uşor deloc, deloc. Şi eşti doar tu şi cu tine. E o luptă pe care o duci singur. Nimeni nu poate să îţi trăiască viaţa în locul tău, eşti unicul responsabil pentru alegerile pe care le faci. 

   
       Gata. Nu mai scriu nimic pentru că la cât de multe aş avea de spus ar trebui să scriu un roman întreg. Ceea ce o să se întâmple în viaţa asta. Voi scrie chiar mai multe. He he. Ştiu că zic asta de ani de zile dar aşa e la mine...încet şi sigur.

   Bine...pa!