It's all great.

     Dacă tot am ajuns la 1000 şi ceva de vizualizări m-am motivat să scriu mai des pe blog. Înseamnă că există cititori fideli chiar dacă stau ascunşi şi le este lene să comenteze. Aş aprecia ceva activitate aici, o părere, un ceva cât de mic. Un "lasă-neeee", o urare de bine, de rău, de orice...

   
      Lăsând cerşitul pentru comenturi la o parte, hai să ne concentrăm pe tema acetei postări. Am zic să totul este grozav. De ce? Pentru că aşa vreau eu să fie. Simt că astăzi a fost o zi bună şi se încheie cât se poate de bine pentru că fac ceea ce îmi place, scriu.

       M-am plictisit şi eu de mine să mă plâng constant că viaţa este nedreaptă. Ţinând cont că mă plâng din vârful patului, pe internet, înseamnă din start că am minime condiţii. Dacă locuiam pe străzi nu cred că puteam avea conexiune, nu aveam nici măcar un pat sau un acoperiş deasupra capului.

      Nu, nu este nici o ruşine şi nici un semn de slăbiciune să te mulţumeşti cu ceea ce ai. Vrem mereu mai mult, mai mult...tot mai mult. De ce naiba? Şi aşa nu putem să fim toţi la fel. Nu ar mai avea niciun farmec. Trebuie să încetăm să ne mai comparăm unii cu alţii şi să ne întrebăm de ce ăla are aia şi eu nu? De ce ăla arată nu ştiu cum? De ce nu am aia, de ce nu am ailaltă? Uite, de-aia. Pentru că aşa stau lucrurile.

      Există legea compensaţiei. Unii au averi în bani, alţii au averi spirituale, altţii au sănătate, alţii au familii, alţii talente, etc. Nu poţi să le ai chiar pe toate din prima. Unele lucruri merită oricum să se lase aşteptate. Clişeu sau nu, toate se întâmplă atunci când trebuie să se întâmple.

   
      Din punctul meu de vedere, cel puţin în acest moment de zen ( pentru că de obicei am momente de "welcome to the dark side" ), ar trebui să ne concentrăm mai mult pe ceea ce avem decât pe ceea ce ne lipseşte pentru că dacă nu ştim să fim recunoscători s-ar putea să pierdem şi puţinul pe care îl avem ca să ne dăm seama cât de norocoşi eram de fapt, pe principiul " you don't know what you've got until it's gone".

   
        În concluzie, gândirea pozitivă te poate duce departe şi este cu adevărat un ingredient spre fericire, nu lucrurile materiale sau alte tâmpenii promovate prin manipulare. Nu, nu aveţi nevoie de un tricou de 500 de lei ca să fiţi fericiţi şi nici de un telefon de 2000 de lei. Asta vor marile companii care vând toate astea să credem. Că avem nevoie de obiecte ca să ne facă să părem cool, să ne integrăm, etc.

       Avem nevoie doar să ne vină mintea la cap, să nu mai stăm să frecăm telefoanele alea când ne întâlnim cu prietenii, să nu ne trăim viaţa pe facebook şi să nu mai credem că nişte obiecte ne pot face fericiţi. 

   
       Până la urmă cel mai important este să ai sănătate, iubire, prietenie şi fericirea vine din toate astea. Şi nu poţi avea toate astea dacă ai o atitudine negativă faţă de tine însuţi sau faţă de lume. Ne-am obişnuit să fim răi şi indiferenţi unii faţă de ceilalţi şi să ne vedem mereu numai propriile interese, să ne hrănim egourile. Să mai lăsăm egourile astea nehrănite şi să ne hrănim spiritele făcând fapte bune.
     
       Nu zic acum să ridicăm biserici sau spitale, cel puţin cei care sunt din clasa muncitoate nu ar putea face asta chiar dacă ar vrea, dar orice gest cât de mic pe care îl putem face pentru cineva este ceva, face o diferenţă.

     Da, azi a fost o zi drăguţă. Sper ca şi următoarele să fie la fel. 

     Numai bine, dragi cititori! Numai bine, dragi hateri! Azi accept pe toată lumea. Doar azi...pe viitor mai vedem...