Art born out of pain.

     Este important pentru o persoană care se consideră creativă să profite de fiecare sentiment pe care îl experimentează. Ceva frumos se poate naşte şi din cele mai întunecate gânduri. Luaţi exemplul lui Allan Poe care era într-o depresie continuă şi scria poezii minunate sau şi mai aproape de noi, George Bacovia.  

     

     Nu departe de aceşti doi mari scriitori se află şi un scriitor contemporan care îmi place foarte mult, eu. Da, nu vă aşteptaţi să zic asta? Ei bine, cei care mă cunosc ştiau că asta o să zic. 

     Aşa că fără să mai fac un display de narcisism vă las cu o poezie de-a mea pe care am găsit-o într-un jurnal din 2008. Nu are titlu...şi nici nu îi dau. Vă las să îi daţi voi un titlu. 

     Hai, pa. Vă aştept în curând tot aici dar şi pe youtube pentru că vreau să trec la următorul pas şi să îmi fac vlog ca să mă şi vedeţi. Cred că se simte mai bine sarcasmul în audio-video decât în scris, nu? Vă doresc o zi superbă! sau seară...sau ce e la voi. 

   

Arde întreaga concepţie metafizică

În flăcările negre ale nimicului material

Fiinţa umană e percepută superficial

Materie cu funcţii organice superioare

În interior lumina divinului s-a stins

Ce scop înalt e trecerea inutilă a vieţii

Încununată doar cu o imagine socială?

Greşeala de neiertat

Suflet anesteziat

Precoce mort

Poate nenăscut

Sensul pierdut...

Valul de lacrimi al unui singur suflet

Poate stinge iadul general?

Moarte vouă, morţilor vii

Ce condamnaţi sufletul meu

Încă viu dar torturat de neputinţă...