Romanian style

Voi începe prin a spune că de azi, 29 martie 2015 o să îmi scriu materialele în română pentru ca aşa vreau eu. Mi se pare un motiv bun. Oricum nu trebuie să mă justific în faţa nimănui. Să purcedem...

Vreau să vă vorbesc despre subiectul meu preferat şi în mod paradoxal subiectul cel mai puţin preferat, oamenii. Mă fasinează natura umană, mă fascinează modul în care funcţionează mintea omului şi îmi place la nebunie să analizez comportamentul acestora.

Nu o să vin acum cu pretenţii de mare savantă să zic că uite ce deşteaptă sunt eu pentru că nu, nu sunt. Dar îmi place să învăţ lucruri noi şi sunt sinceră cu mine, nu vreau să par altceva decât ceea ce sunt. De ce? Pentru că nu caut aprobare de la nimeni, nu am nimic de dovedit altora şi nu am nimic de pierdut. Aleg să fiu eu, cu toate defectele mele. Pot mai mult? Sigur că da. Toţi putem. Dar fiecare în ritmul lui. 

Înainte ca nişte copii râzgâiaţi să vină să îmi dea mie lecţii de viaţă ar face bine să se uite la ei şi să vadă că nu sunt atât de superiori sau perfecţi pe cât se cred.

Cel mai mult apreciez pe cineva care are curajul să se exprime liber, să fie exact aşa cum este. Respect de o mie de ori mai mult un om care este sincer chiar dacă să zicem nu are foarte multe calităţi, nu este cine ştie ce doctor sau vreo figură intelectuală dar care poate să zică...ăsta sunt, imi place ceea ce fac, sunt simplu, sunt prost, sunt aia, aia, aia. Okey. 

Chiar dacă o tipă sa zicem este o panaramă dar recunoaşte asta faţă de sine şi nu are o problemă cu ea şi nu vrea să pară în faţa altora altceva decât ceea e este, foarte bine. Chiar dacă după setul meu de valori nu este ok, dacă dupa al ei este, super. 

Ceea ce vreau să scot în evidenţă este că dacă tu te accepţi pe tine aşa cum eşti şi nu te schimbi după cum bate vântul sau după cum vor alţii, e ok. Fiecare îşi trăieşte viaţa aşa cum simte. Nu avem dreptul de a judeca. Da, putem să comentăm, toţi facem asta. Dacă nu ne convine ceva sărim şi aruncăm cu pietre. Dar ce ştim de fapt? Cunoaştem noi povestea fiecărui om? Cunoaştem motivele pentru care cineva face un anumit lucru? Nu prea cred. De ce? Pentru că nici măcar nu ştim să comunicăm! Nu întrebăm oamenii cum e viaţa lor. Doar căutăm să fim ascultaţi şi am uitat să ascultăm. Doamne iartă-mă. M-am săturat să ascult toate cretinismele tuturor şi să nu pot sa zic nici măcar o frază. Nu sunt un perete, sunt o fiinţă. 

Morala poveştii? Nu ştiu alţii cum sunt dar pe aici pe la noi oamenii sunt destul de ignoranţi, sunt ca nişte zombie iar mie nu imi plac zombie absolut deloc. Prefer vampirii, vrăjitoarele şi alte fiinţe care au măcar personalitate. ( nu mi-am pierdut minţile dar eu scriu o carte fantasy şi aşa cataloghez eu oamenii).

Pa. Vă doresc multă bunătate şi înţelepciune...aveţi nevoie!