Dupa blocurile gri

Viata de cartier m-a invatat multe. M-a invatat ca daca esti destul de destept poti sa te descurci in cele mai dificile situatii si sa fentezi sistemul. Cum? 

Va voi spune eu cum. Nu intra intr-o gasca, nu face ce fac ei, nu iesi in evidenta. Stealth. Asta e cheia. Traiesc de 26 de ani in cartier si nu am avut niciodata probleme.

 Daca esti baiat destept iti merge bine. Doar ca trebuie sa nu superi pe nimeni. Nu se stie cine este capul. Daca te pui rau cu seful unui clan...te pui rau cu tot clanul. 

Despre ce vorbesc? Habar nu am. Dar suna interesant iar vocea din capul meu suna ca cea a lui Don LaFontaine cand prezinta trailere de film. 

Anyway...Daca pokemoni de 12 ani s-au apucat sa faca canale de YouTube si sa vorbeasca despre chestiile lor plictisitoare de la scoala, eu de ce nu as scrie despre toate tampeniile pe care le gandesc? Pai chiar asa...am multe de zis.

Daca tot ne aflam in perioada examenelor sa va zic cateva cuvinte despre cum era pe vremea mea. Cand eram la scoala era mare bataie in clasa. Nu la propriu, la figurat. Era o lupta pe viata si pe moarte pentru note. 

Daca aveai sub 9,50 erai printre prostii clasei. Dar asa era pe vremea mea....acum...ar trebui sa se dea la examene probe practice de baut shoturi si dansat pe mese sau analiza versurilor lui Salam. 

Eh, nu sunt rea. Nu zic ca e o generatie de prosti. Zic doar ca nu se mai pune pret atat de mare pe scoala... si de ce s-ar pune cand totul este fucked up la noi in tara. Inveti ca prostul atatia ani ca sa iei salariu de 2 lei. 

Dar nu zic nimic nou. Sunt doar clisee pe care le repetam de atatia ani. Asa suntem noi romanii. Nu sunem noi de vina, sistemul e. 

 Mereu aruncam vina pe altii dar noi nu facem nimic sa ne ridicam din mocirla. Ne complacem in situatie si luam pozitia ghiocelului. Ca asa suntem noi...vrem o schimbare insa nu suntem dispusi sa facem ceva. 

Lasa ca fac altii. Pai fac, dar fac pentru binele lor. Sunt tot mai putini oameni normali in lumea asta. Si cand zic oameni normali ma refer sa fie oameni, sa aiba constiinta, nu sa fie roboti fara suflet. 

Toti se afla in goana dupa fericire. Unii cred ca inseamna sa ai bani, obiecte, sa conduci oameni. Altii cauta iubirea adevarata sau prietenie. Unii vor sa calatoreasca, altii vor sa isi cumpere un telefon de ultima generatie. 

Fiecare vrea cate ceva. Dar in goana asta uitam sa ne linistim, sa ne gandim la ceea ce avem cu adevarat nevoie, libertate. 

Libertatea este cel mai important lucru pentru un om. Si ce inseamna ea? Inseamna sa iesi in lume si sa spui "da, asta sunt...fie ca va place sau nu, fie ca acceptati sau nu".

Un om este minunat atunci cand este liber. Eliberat de demonii sai, de frica, de prejudecati. Atunci este cu adevarat fericit. 

Nu mai are nevoie sa se ascunda in spatele unor masti, obiecte sau mai stiu eu ce. Cand un om are curajul sa fie cine este si sa exprime exact ceea ce simte, acel om a gasit cheia fericirii.

Da, stiu ca articolul asta este despre multe si despre nimic si nu e structurat dar asta e ideea. Cateodata, daca nu de cele mai multe ori...e super sa renunti la reguli. 

Aveam eu o vorba cand eram in liceu " I follow my own rules so I always win." ( Ma ghidez dupa propriile reguli si astfel castig intotdeauna.) Inca mai e de acualitate. Si o sa fie... 

Ideea principala: Trebuie sa fim sinceri cu noi si cu cei din jur si sa ne aratam adevarata fata chiar daca nu corespunde normelor. Ce? Nu te mai accepta clanul daca nu esti ca ei? Foarte bine. Cine are nevoie de ei? 

Asa e viata in cartier... Adevarata. 

Peace out!

C.K.C.