Nu imi pare rau

Daca m-ati intalnit o singura data in viata voastra stiti in mod sigur cateva lucruri despre mine, lucruri pe care insist sa le stie o lume intreaga: sunt obsedata de pisici, ziua mea preferata este Revelionul cand imi serbez si ziua de nastere pentru ca e mai cool iar eu sunt cool ( imi place cuvantul cool), nu refuz niciodata inghetata sau ciocolata, rezolvarea pe care o propun pentru orice problema este "bea un ceai si scrie o scrisoare".

Sunt multe de spus despre mine, motiv pentru care voi scrie multe carti ( sau macar 2-3) si imi voi publica spre sfarsitul vietii memoriile ( pentru ca lumea trebuie sa stie viata mea).

Azi, voi face ceea ce fac eu poate cel mai bine, voi scrie un fel de scrisoare aici pe blog. Adresata catre toti oamenii care m-au cunoscut vreodata.

Dragii mei, stiu ca sunt o ciudata care nu respecta regulile societatii ( pentru ca o detest) si ca din aceasta cauza poate nu de putine ori v-am ranit sentimentele sau v-am dezamagit. In scurta mea viata am cunoscut foarte multi oameni. Cativa dintre acestia au mers pe acelasi drum pentru o vreme si a fost dragut. Multi au luat-o in alta directie. Nu imi pare rau.

Prietenia este ceva minunat, tema principala in marile scrieri, in filme, in anime-uri, in basme ( hmm...in general in fictiune? :| ) insa exista ceva mai pretios de atat: libertatea. Sigur, sa te asociezi cu persoane care iti impartasesc anumite pasiuni, ganduri, sentimente este super-tare insa cel mai important este sa nu uiti cine esti tu si ce vrei cu adevarat.

Nu caut validarea nimanui, nu vreau prietenii false doar de dragul numarului. Nu ma intereseaza cantitatea, ma intereseaza calitatea persoanei. Vreau respect si intelegere. Asta vreau. Cer prea mult? Poate ca da.

Am fost dezamagita de multe ori de oameni pentru ca am vrut sa vad binele din ei, acolo unde nici macar ei nu il vedeau. Din nou, nu imi pare rau. Am invatat ceva din fiecare experienta neplacuta. 

Pana la urma, suntem toti niste expresii ale divinitatii. Fiecare trebuie sa experimenteze diverse fatete ale existentei. Daca unii nu sunt constienti de asta, problema lor. Nu poate sa existe prietenie adevarata acolo unde nu exista acceptare, acolo unde nu exista iubire neconditionata si acolo unde domneste ego-ul. 

E simplu. Cineva nu se poate considera prieten cu mine daca nu se accepta pe sine in primul rand... daca nu esti in stare sa te cunosti pe tine, sa ai o idee clara asupra identitatii tale, daca nu ai rabdare sa te descoperi fara sa iti fie teama de ceea ce gasesti, fara sa porti masti pentru restul lumii ...ce pretentie sa am sa incerci sa ma cunosti pe mine? 

Nu de putine ori am pus capat prieteniilor din cauza unei picaturi care a umplut paharul. Sunt foarte toleranta cand imi pasa de cineva insa peste unele lucruri nu pot trece. Poate par idioata, imatura, aiurita... dar dincolo de asta...stiu cine sunt. Iar cand cineva vine si imi da sfaturi pe care nu le-am cerut, cand cineva vine cu o atitudine falsa de "Vai, ce rau imi pare pentru tine", imi vine sa vars.

Nu am incredere in oameni. Oamenii mint. Se mint pe ei insisi in primul rand. Degeaba spui lucruri mari, in final conteaza faptele. 

Daca imi spui ca esti alaturi de mine dar la prima greutate pe care o intampin dispari ca magarul in ceata, daca imi spui ca ma intelegi dar continui sa faci si sa spui lucruri care ma scot din sarite, daca spui ca ma asculti dar vorbesti doar despre problemele tale si nu ma lasi sa scot un cuvant, daca spui ca iti pasa de mine dar nici macar nu sunt pe lista ta de prioritati...atunci lasa-ma in pace.

Eram la oftalmolog anul trecut si era acolo o doamna care mi-a povestit despre sotul ei care suferise un accident care l-a lasat paralizat. Omul nu a mai putut sa vorbeasca o buna perioada. Sotia sa nu l-a lasat, a avut grija de el si i-a vorbit in fiecare zi. Ei obisnuiau sa vorbeasca foarte mult inainte de accident. Cu timpul, barbatul si-a mai recapatat din vorbire. 

Femeia aceea mi-a spus "comunicarea e iubire". A fost un lucru intelept care mi-a ramas in minte.

Da, dragii mei. Comunicarea este iubire. Si comunicarea se face in minim doi ( cum se face dragostea conform Alex Velea).

Concluzia? Chiar nu imi pare rau ca nu am mai tinut legatura cu unii oameni. Viata e prea scurta sa o irosesti pe oameni care nu te apreciaza si care nu stiu sa comunice.