No way out.
Chiar dacă uneori ai puternica impresie că unii trăiesc doar ca să facă umbră pământului sau ca să pună beţe în roate altora, nu este aşa! Cu toate că e foarte tentant să crezi asta când vezi că prostia nu are limite. Dar nu, nu, nu! Toţi sunt aici ca să înveţe, să evolueze, să ajungă la esenţa lor spirituală. E cel mai frumos când eşti prost şi nu te gândeşti în fiecare clipă la tot felul de lucruri. Din păcate nu ştiu cum e. Nu zic să sunt un geniu dar cu siguranţă prostia mea nu e una tăcută. E gălăgioasă, cel puţin la mine în cap. Da, nu ştiu când o să se încheie toată povestea asta. Poate vă întrebaţi care poveste? Povestea pe care îmi este lene să o povestesc pentru că e a naibi de lungă. O ştiu doar cei care au trăit-o şi ei. Restul...aveţi poveştile voastre. Şi e greu...nu o să fie niciodată uşor şi nu există nici o cale de scăpare. Niciuna. Doar să repeţi şi să repeţi până înveţi. De unde vin deja-vu-urile? Aha...fix de acolo. Su