Cory Kay Creations

     Vreau să clarific nişte lucruri pentru acele persoane care trăiesc numai pentru a-i face pe alţii să se simtă prost. Nu aveţi nici cea mai mică şansă cu mine pentru că eu sunt un şarpe veninos gata să atac oricum, oricând, oriunde şi pe oricine în cele mai urâte moduri posibile, ca în Saw şi Final Destination. Aşa că aveţi grijă ce spuneţi, pot folosi asta împotriva voastră.       Eeeeee, acum că mi-am luat o piatră de pe inimă hai să trecem la subiectul de azi. Bitching about stuff. Dacă nu cunoaşteţi limba engleză vă sugerez să o învăţaţi pentru că este cea mai grozavă limbă străină ever! Dar pentru că eu sunt o drăguţă o să vă zic ce înseamnă to bitch about something- a te plânge de ceva, cineva într-un mod dramatic şi răutăcios. Cam ce fac eu de obicei în postările mele. ( de-asta am aşa de mulţi cititori, pentru că nu pot sta departe de energiile mele negative. haha)      De ce îmi place să mă plâng mereu? pentru că am probleme legate de furie, de anxietate, de bipol

     Există o categorie de fiinţe care nu te vor dezamăgi niciodată pentru că întotdeauna vor face ceea ce este bine în final. Nu, nu este vorba despre cineva real ci despre personajele din filme, cărţi şi anime-uri sau cartoons. Uneori aceste personaje sunt mai reale decât oamenii alături de care îţi petreci timpul în mod voit sau nu. Te inspiră, te fac să vrei să dai tot ce ai mai bun, fac întotdeauna ceva interesant, duc lupte epice cu duşmanii lor ( haoleu, să moară duşmanii, fară număr, fără număăăăr) sau cu ei înşişi, îşi ajută întotdeauna camarazii, au întotdeauna replici inteligente, dialoguri care te fac să rămâi cu sufletul la gură. Ce mai, sunt cei mai tari eroii din ficţiune.          Trebuie să vorbesc mai pe larg despre acest subiect aşa că voi enumera personajele mele preferate şi voi vorbi despre ele ca despre nişte prieteni vechi şi dragi.          Gambit din X-men. Cine mă cunoaşte a aflat până acum de obsesia mea pentru acest personaj. Mi-am mărturisit de atât

     Avea dreptate Einstein când spunea că Universul şi prostia sunt infinite şi că s-ar putea să existe dubii cu privire la Univers dar cu prostia e un lucru sigur. În fiecare zi, în fiecare loc prostia îşi face simţită prezenţa. Se manifestă prin diferite forme, la diferite grade de dificultate. Unii au practicat prostia de când se ştiu şi de aceea au ajuns la nivelul de experţi. Nu are rost să te opui lor, te bat cu experienţa .     Ce poţi să faci atunci când dai peste un om prost? Îl ignori. E cea mai bună soluţie. Nu o să îi placă asta, desigur, se va alia cu alţi proşti împotriva ta pentru că aşa se întâmplă, prostia se atrage pe sine ca un magnet.     "Cine se crede asta să comenteze? Se crede ea vreo inteligentă? Proasta, dreaq...se crede ea buricul pământului să zică de alţii şi pe ea nu se vede..." exact aşa ar gândi cineva prost dacă ar citi ceea ce scriu eu pentru că proştii au acest talent incredibil de a trăi în negare, ei nu se consideră proşti, de fi

     Aş putea să detaliez revelaţiile mele din anul 2011 însă îmi este teamă că aş părea prea nebună aşa că mă rezum la a relata o mică parte din ele.           Curiozitatea mea faţă de tot ce înseamnă paranormal şi spiritual atinsese cote maxime în acel an aşa că am făcut ce ar face orice căutător de răspunsuri la marile întrebrări ale existenţei. Nu, nu m-am dus la vrăjitoare...şi nici nu m-am dus să vorbesc cu popi. Same stuff anyways... Nu. Am deschis Google şi Youtube şi m-am uitat la toate materialele pe care am putut să le găsesc despre spirit, moarte, viaţă, reîncarnare, vise, îngeri bla bla bla.       Desigur că am încercat şi self hypnosis. Ceea ce s-a întâmplat atunci a fost destul de ciudat, nici pe departe la fel de ciudat ca ceea ce a urmat. Cred că am declanşat un soi de manie care a durat vreo doua luni. Practic am fost nebună cu acte în regulă două luni de zile însă m-am simţit extraordinar.        Simţeam că nu mai am nici un fel de frică. Puteam să spun orice

Nicky      Vreau ca această zi să fie specială pentru că azi face Nicky, copilul meu, doi anişori. De aceea, voi finaliza toate postările pe care nu am apucat să le finalizez. Am pus doar titlurile iar apoi mi-a dispărut subit toată inspiraţia pentru că da, se mai întâmplă chiar şi celor mai buni dintre noi.       Ceea ce voiam probabil să scriu când am pus acest titlu se referea la faptul că în infinitatea sa, Universul ne poate dărui tot ceea ce noi ne imaginăm şi de aceea totul este real.  Nu m-ar mira absolut deloc să existe o lume cu personajele pe care le-am creat chiar eu în scrierile mele. Undeva acolo am creat un Univers paralel în care eu sunt Ivan, exorcist, filosof, womanizer :)          Între timp în lumea reală, adică aceasta pe care o vedem şi o trăim toţi sunt doar eu...un copil idiot. ( da, pentru că am foarte multe idei, ce credeaţi?)      Bine, hai să nu o dăm în paranormale cu Butterfly Effect sau cu The 10th Kingdom ( sau da, hai să o dăm în de-astea p

     Ar trebui să învăţăm cu toţii o lecţie foarte importantă: să ne vedem de treburile noastre! Ceea ce fac ceilalţi nu ne priveşte, nu avem dreptul să judecăm. Fiecare se află pe o treaptă diferită a evoluţiei sale, nu toţi au ajus să fie maeştrii zen sau să leviteze pe un norişor roz deasupra tuturor problemelor. Dacă cineva este stupid, este problema sa. Noi nu trebuie să ne amestecăm în vieţile celorlalţi, nu putem să îi schimbăm şi nu este de datoria noastră. Singurul nostru drept este să ne schimbăm pe noi înşine dacă suntem nemulţumiţi, punct.      Filmul meu preferat ever este "The Butterfly Effect". Acolo se conturează foarte clar ideea aceasta de a nu încerca să intervenim în destinele celorlalţi pentru că s-ar putea să iasă urât. Pentru cine nu a văzut filmul şi habar nu are despre ce vorbesc, vă sugerez să îl urmăriţi. Nu este un film cu vampiri care sclipesc în soare, nici măcar nu este cu vampiri dar nu mă puteam abţine să nu fac referire la masacrele cinema

     Dacă tot am ajuns la 1000 şi ceva de vizualizări m-am motivat să scriu mai des pe blog. Înseamnă că există cititori fideli chiar dacă stau ascunşi şi le este lene să comenteze. Aş aprecia ceva activitate aici, o părere, un ceva cât de mic. Un "lasă-neeee", o urare de bine, de rău, de orice...           Lăsând cerşitul pentru comenturi la o parte, hai să ne concentrăm pe tema acetei postări. Am zic să totul este grozav. De ce? Pentru că aşa vreau eu să fie. Simt că astăzi a fost o zi bună şi se încheie cât se poate de bine pentru că fac ceea ce îmi place, scriu.        M-am plictisit şi eu de mine să mă plâng constant că viaţa este nedreaptă. Ţinând cont că mă plâng din vârful patului, pe internet, înseamnă din start că am minime condiţii. Dacă locuiam pe străzi nu cred că puteam avea conexiune, nu aveam nici măcar un pat sau un acoperiş deasupra capului.       Nu, nu este nici o ruşine şi nici un semn de slăbiciune să te mulţumeşti cu ceea ce ai. Vrem mereu mai m

     Am vrut să scriu un blog în limba engleză ca să îmi pot promova gândurile la nivel internaţional dar după cum e vorba aia "socoteala de acasă nu se potriveşte cu cea din târg". M-am întors la drăguţul meu blog supărat. Sunt perfect conştientă de faptul că ceea ce scriu aici nu este pe placul prea multor persoane deoarece nu este ceva care să transmită vibe-uri pozitive, unicorni roz şi iepuraşi pufoşi. Dar nu mă interesează. O să scriu în continuare ceea ce vreau eu că doar nu am contract cu nimeni. Prin urmare o să rămân " true" faţă de fanul meu numărul unu, eu. Nu zic că după o vreme când voi ajunge la o vârstă mai respectabilă şi îmi voi schimba unele perspective cu privire la realitatea înconjurătoare ( sau poate că nu), nu o să citesc aceste rânduri şi o să mă întreb de ce naiba eram aşa de negativistă tot timpul, însă până atunci va trebui să mă mulţumesc cu ceea ce am. În momentul de faţă am numai comentarii răutacioase la adresa mai multor categ